Asistent social = activist social?

Acum ceva timp, un fost coleg de facultate m-a rugat să îl ajut cu un interviu pentru lucrarea sa de doctorat. Normal că onoarea a fost de partea mea și deși subiectul nu a fost deloc ușor (despre activism în domeniul asistenței sociale), mărturisesc că mi-a plăcut și abia aștept să aflu rezultatele cercetării sale.

Până atunci însă, am început să reflectez eu însămi mai mult la ideea de activism social și în ce măsură  asistentul social din România e și un activist.

 

Teoretic, în opinia mea, între asistentul social și activist social ar trebui fără doar și poate să stea semnul egal. Pentru că însăși esența profesiei este printre altele, de a face lobby și advocacy pentru beneficiari. De a semnala problemele din domeniu și de a încerca să găsești soluții. Uneori, acest lucru chiar se întâmplă. Atunci când asistenții sociali organizează marșuri/ campanii de conștientizare asupra unui anumit fenomen. Sau atunci când fac presiuni pentru schimbarea unei legi, de exemplu.

 

Însă….sunt și cazuri în care asistentul social se mulțumește  să fie mai mult funcționar decât activist. Să se îngroape în birocrație și să completeze rapoarte și anchete sociale. Bineînțeles, acest sistem ultra-birocratizat (indiferent că vorbim de sistemul public de asistență social[ sau de mediul privat) volumul de hârtii de completat e cam la fel de mare. Pentru că și finanțările primite de ONG-uri solicită de multe ori extrem de multe documente doveditoare.

 

Așa că nu e de mirare că asistentul social din avocat al beneficiarilor săi devine pe zi ce trece birocrat cu acte-n regulă. Din nefericire, asta este o mare problemă pe termen  scurt, mediu și lung.  Societatea civilă, profesioniștii din domeniul social ar trebui să fie primii care atenționează conducerea când lucrurile din societate o iau la vale. Însă cum mai pot face ei asta dacă sunt îngropați la propriu în hârtii? Când să mai aibă timp de marșuri, proteste, petiții, întâlniri dacă sunt deja suprasolicitați de nivelul incredibil de mare de muncă?

 

 

Ca absolvent de asistență socială pornești în câmpul muncii cu elan și dorința de a schimba munți. Însă dai peste lipsa supervizării și a cursurilor de formare continuă. Peste colegi deja resemnați care au renunțat să mai încerce să fie și activiști. E o luptă grea și în zilele noastre mi se pare că o duc tot mai puțini. Știu că e ușor să vorbești despre activism din spatele tastaturii dar vreau să știți că în campaniile promovate pe blog m-am implicat extrem de mult (adică nu doar am scris, am mers să duc și să preiau donații, am  mobilizat cunoscuții  (inclusiv alți bloggeri) să se implice și așa mai departe.

 

 

Văd în schimb tot mai mult activiști sociali din afara domeniul profesional. Pe de-o parte mă bucură – fiindcă totuși există oameni care luptă pentru o schimbare iar pe de altă parte mă întristează că nu sunt mai mulți asistenți sociali care să li se alăture. (deoarece eu cred că expertiza lor e extrem de importantă). Îmi dau seama cu tristețe că în perioada în care am lucrat nici eu nu prea am fost un activist social pentru e că ușor să te limitezi doar la fișa postului și atât. Însă, de ceva timp, mi-am propus să schimb asta și mă implic cât pot de mult în demersurile în care cred.

 

Nu știu ce părere aveți despre asta și sincer chiar sunt curioasă. Așa că vă invit să răspundeți la mini-sondajul de mai jos? (click pe  link-ul albastru de mai jos)

 

 

 

 

Photo by Clem Onojeghuo on Unsplash

 

 

 

 

Dacă v-a plăcut articolul, vă invit să dați like paginii de Facebook a Unicornului Albastru, pentru a fi la curent cu toate noutățile.

Lasă un mesaj :)

Social media & sharing icons powered by UltimatelySocial
%d bloggers like this: