Blamarea victimei e tot o formă de violență!

Dacă blamarea victimei, ar fi sport național, ghiciți care țară ar câștiga? Dacă încă nu v-ați dat seama, o să vă ajut cu câteva indicii:

  • Este acea țară în care sunt deja arhicunoscute expresii de genul : “Nu săriți, că-i place!” , “Mortul e de vină” sau “Și-a căutat-o singură!”
  • Este acel stat în care legile sunt strâmbe și în care încă poliția nu poate face nimic  fără o plângere prealabilă din parte victimei (da, dacă victima violată e în stare de șoc și nu depune plângere, poliția nu poate interveni în niciun fel împotriva violatorului). În plus, aceeași victima nu poate beneficia de un ordine de protecție împotriva agresorului pe loc, iar sesizarea autorităților din oficiu are loc doar dacă victima supusă violenței a avut nevoie de mai mult de 90 de zile de spitalizare (informații preluate de pe site-ul violentaimpotriva.femeilor.ro)
  • Țara în care dacă o femeie a avut relații sexuale cu un partener înainte de căsătorie nu se poate plânge apoi că a fost abuzată în vreun fel pentru că oricum din start e catalogată ca fiind…femeie imorală și deci nu mai are niciun drept în ochii societății.
  • Țara în care violența în familie și violul marital sunt la ordinea zilei, dar în care divorțul încă este considerat ceva extrem de rușinos, indiferent de motiv.

Gata, nu vă mai țin în suspans! Din păcate, o spun cu mare durere- România ar câștiga detașat orice competiție de blamare a unei victime a violenței.  Probabil, practica de zeci de ani, ne-a făcut tot mai buni la asta. Sau pur și simplu, ne simțim atât de neputincioși încât preferăm fie, să ignorăm fenomenul violenței cu desăvârșire, fie să blamăm victima. Și știți care este cel mai dureros lucru dintre toate? Că judecățile cele mai aspre, cuvintele cele mai acide la adresa victimei vin din partea altor femei.

Adică în loc să ne susținem reciproc, să ne luptăm până în pânzele albe să schimbăm ceva, preferăm să stăm pe margine și să o jignim pe “toanta aia care iese din casă singură la 12 noaptea și practic.. cere să fie abuzată”. Mă iertați, dar nu pot să înțeleg așa ceva.

Multe dintre noi suntem mame. Vă dați seama ce îi transmiteți copilului printr-o astfel de atitudine? E ca și cum ați da undă verde băieților la violență, iar pe fete le-ați condamna să fie victime.

Nu uitați vă rog că, așa cum îndeamnă și titlul campaniei:  Violența nu e o soluție! (și nu va fi niciodată!)

volkan-olmez-violentanueosolutie

Zilele astea tot internetul vuiește referitor la scandalul care a avut la un bal al bobocilor din Cluj. Am fost extrem de tristă să citesc doar mesaje amare de genul : “Pe vremea noastră abia ne țineam de mână, ia uite acum” sau: “Vai de noi, cum o să ne plătească nouă ăștia pensia?.” Vă spun sincer, asta am citit și nu exagerez cu nimic. Niciun cuvânt legat de ceea ce s-a întâmplat mai exact, de semnificația acelor lucruri. Eu una am văzut niște fete în genunchi care erau umilite de partenerii lor (de dans) cu zâmbetul pe buze.

Nu contează unde erau profesorii, cine a organizat, ce local era. Singurul lucru cu adevărat alarmant este că violența împotriva femeii continuă să crească într-un ritm amețitor. O să ziceți că nu a fost nimeni rănit, că una dintre fete a postat imaginile și că nu părea afectată în vreun fel. Nu sunt psiholog să îmi pot da cu părerea despre ce s-a întâmplat cu adevărat în sufletul acelor adolescente în acele momente de maximă…distracție.  Dar vă pot garanta că acest incident este o dovadă a faptului că violența din copilărie naște victime și agresori. Uitați-vă doar la chipurile băieților și veți înțelege că drumul de la un adolescent cu obiceiuri deplasate la un adult care își va agresa partenera este periculos de scurt.

Așa că, în virtutea unei atitudini empatice, vă rog din suflet, nu mai blamați victimele! Nu faceți decât să perpetuați un model extrem de dăunător- care deja începe să își arate semnele în generațiile care vin.  Puneți-vă măcar odată în locul victimei (oricât de greu de crezut vi se pare, ceea ce i s-a întâmplat ei, vi se putea întâmpla vouă. Sau fiicei, sau sorei sau mamei voastre. Nu trăim în buncăre blindate în care să fim în afara oricărui pericol (ați uitat deja de #Metoo și milioanele de femei care au trecut prin drame ale unor abuzuri?)

În loc de concluzie, gândiți-vă doar atât: blamarea victimei este tot formă de violență! Dacă nu aveți niciun cuvânt bun să îi spuneți, măcar nu luați parte la abuzul ei, alături de agresor!

Photo by Alex Iby on Unsplash

Dacă v-a plăcut articolul, vă invit să dați like paginii de Facebook a Unicornului Albastru, pentru a fi la curent cu toate noutățile.

One thought on “Blamarea victimei e tot o formă de violență!

Social media & sharing icons powered by UltimatelySocial
%d bloggers like this: