Când multe jucării devin prea multe? Interviu cu doamna Magdalena Dumitrana (partea I)

Acum ceva timp vă povesteam despre ce revelație a fost pentru mine cartea: “Magia ordinii” de Marie Kondo și despre ce pași mici am început să fac în direcția minimalismului. Toate bune și frumoase până la…jucării. Nu mai e un secret că micul P. e ultra mega-pasionat de mașinuțe și că de mai bine de jumătate de an am preferat să mergem pe homeschooling. Deci la colecția nesfârșită de mașini, avioane, lego s-au adăugat multe atlase, cartonașe Montessori, acuarele, creioane colorate, foarfeci, lipici, hârtie creponată și glasată etc.

Dacă la materialele educative nu pot renunța, am început să mă gândesc că poate problema vine de la cutiile pline ochi cu mașini. Pentru că sunt într-adevăr multe dar… cum stabilim când copilul are cu certitudine prea multe jucării?

 

Așa că am rugat-o pe doamna Magdalena Dumitrana (cercetător științific și conferențiar universitar în domeniul psihopedagogiei pe care o admir nespus de mult-  despre una dintre cărțile ei am povestit pe larg în acest articol) să îmi răspundă la câteva întrebări. Pentru că acestea acoperă arii diverse iar răspunsurile au fost detaliate, am decis să împart interviul în mai multe părți/articole după cum urmează:

  1. Când multe jucării devin prea multe?
  2. De ce nu e recomandată rotirea cărților și a jucăriilor
  3. De ce să ținem cont atunci când alegem grădinița și educatorul

 

 

Când multe jucării devin prea multe? Cum ne dăm seama când trebuie să punem o limită?

 

Depinde. Depinde de foarte multi factori.  Cuvântul de ordine ar fi- ‘fără exagerare’, chiar dacă ne referim la manifestările emoţionale.

Revenind la jucării şi numărul lor, va trebui să ținem seama şi de vârsta copilului.  Există tendinţa de a da bebeluşului şi copilului mic în general, foarte multe jucării –cumpărate de părinţi, rude, aduse de musafiri.  Foarte bine, aşa se “face”, mai ales când te duci în vizită la o familie cu copii. Dar părinţii au datoria de a-i ruga pe apropiaţi să nu mai aducă jucării copilului-fie că este prea mic, fie că are deja prea multe, etc. Dacă se adună totuşi prea multe jucării, este bine să  punem excedentul într-un container din care, din când în când, scoatem una sau două.

În mare, atunci când ne gândim la jucării, este bine să avem în vedere două criterii:

– calităţile de stimulare, mai ales senzorială la copilul mic

– potenţialul educaţional  asupra copilului de orice vârstă.

 

 

 

Mama- cea mai bună “jucărie” a bebelușului

 

instinctul matern

Photo by Valeria Zoncoll on Unsplash

Mamele, instinctiv, stimulează permanent bebeluşul şi copilul mic- îi arată diferite lucruri, le spune numele,  îmbracă pe cel mic cu diferite hăinuţe colorate, numindu-le, spunând ce culori au etc. Mai mult, în timpul manevrării de orice fel (hrănit, schimbat, spălat, îmbrăcat, dezbrăcat), se produce o stimulare extrem de eficientă- copilul devine tot mai conştient de propriul său corp, de membre, mişcări de diferite tipuri.

Să ne întoarcem la copilul mic dar şi la cel mai mărişor: ce tip de stimulare produc jucăriile aduse de adulti- practic, doar două tipuri: stimulare vizuală și auditivă. Copilul vede jucăria, culoarea, aude sunetele produse. Dar cam atât. Când este mai mărişor, primeşte maşinuţe pe care le impinge prin casă, păpuşi  de îmbrăcat/dezbrăcat, mobilier ce implică oarecare acţiune motrică. Şi cam atât. Copilul este însă un întreg ce trebuie stimulat, făcut conştient de sine şi lumea înconjurătoare. Care este deci câştigul că are o mulţime de jucării de cauciuc de culori diferite, dacă toate se referă la culoare?

Atunci când un copil prinde o jucărie, o aruncă, o primeşte înapoi, o aruncă, iar o primeşte şi aşa, de nenumărate ori, credeţi că se joacă? Nu,el râde la adult, este relaxat şi bucuros de relaţia care se stabileşte între el şi adult.

Jucăriile, puţine sau multe, nu au valoare dacă adultul nu participă la joc, dacă nu mediază relaţia dintre copil şi jucărie.

Asta nu înseamnă că treptat, el nu va stabili o relaţie directă cu jucăria şi nu se va juca pentru simpla plăcere.Dar toate acestea vin treptat, pe măsură ce copilul câştigă din ce în ce mai multă independenţă faţă de adult.

 

 

 

 

Semne că cel mic are prea multe jucării

 

colectie masinute.jpg

 

Jucăriile sunt întotdeauna prea multe dacă cel mic le abandonează curând, le uită prin diverse colţuri ori pur şi simplu nu este interesat de ele.

Jucăriile trebuie introduse treptat, în funcţie de  ceea ce considerăm că trebuie  stimulat/dezvoltat la copil- percepţia vizuală, percepţia auditivă, kinestezia (mişcările, echilibrul). Pe măsură ce copilul creşte, pot fi mai multe jucării, dacă sunt necesare unei situaţii- de pildă, avem nevoie de mai multe maşini ca să ne jucăm de-a traficul, ori mai multe piese de mobilier/vase, dacă ne jucăm de-a familia sau mai multe personaje când avem teatru de păpuşi.

 

Prea multe jucării  determină la copil o creştere a dorinţei de posesie, a sentimentului că este stăpân și trebuie să i se îndeplinească toate dorinţele, dar și un dispreţ faţă de lucruri.

 

Ca regulă, copilul mic nu are nevoie de prea multe jucării. Cu cât sunt mai multe,cu atât îi îngreunăm capacitatea de percepţie, de manipulare, de experimentare. Dacă sunt mai puţine obiecte, el le va acorda mai multă atenţie, le va studia,va experimenta diferite mişcări cu ele. Când vedem că el este sigur în ceea ce le priveşte şi le poate manevra cu o anume intenţie- de pildă, apasă pe un buton ca să se aprindă un bec, ori să audă nişte sunete, putem introduce şi alte jucării, care îi arată o altă direcţie de experimentare.

 

 

 

Cum alegem jucăriile?

Exif_JPEG_420
Micul P. la biblioteca Emil Gârleanu

Este bine ca jucăriile să fie “neterminate”; de pildă, dacă un copil doreşte să se joace cu maşinile, să le pună în garaj, să “conducă pe străzi”, nu este indicat să i se cumpere o trusă gata făcută, cu toate cele necesare. Copilul (cu adultul) poate încerca să construiască din materiale aflate la îndemână – o cutie pentru garaj, o coală mare de hârtie, chiar un ziar pe care să traseze liniile șoselei, din bețişoare şi cu puțină plastilină, hârtie, lipici, se pot confecţiona stopuri, semne de circulaţie, etc. Nu toate deodată,  ci treptat, pe măsură ce se iveşte necesitatea- copilul merge pe stradă cu părinţii,  începe să observe pe rând, diverse elemente și le adaugă jocului său.

 

O asemenea activitate se poate prelungi mai mult timp, fără să plictisească şi are avantajul de a stimula copilul în observaţie, în manevrarea de materiale,în activarea  imaginaţiei şi nu în ultimul rând, a limbajului. Nu înseamnă că seturile complete de jucării pe o anumită temă sunt un lucru rău, dar întotdeauna trebuie să existe ceva în plus, care să menţină interesul copilului şi dorinţa sa de explorare.

 

Jucăriile să fie “sociale”: copilul mic nu are nevoie de jucării propriu zise ci de obiecte de cunoaştere. Când este puţin mai mărişor, vedem că el se joacă nu neapărat cu jucăriile, dar cu oricare obiect-de pildă, cu lingura şi farfuria- bate cu linguriţa ca să obţină sunete, ori pentru că îi place mişcarea respectivă.

Urmează o perioadă în care copilul se joacă singur, deşi stabileşte relaţii cu ceilalţi copii- ca atunci când vede  la  un altul o jucărie, îi place şi i-o ia. De aici scandal şi intervenţia adultului care trebuie să fie una înţeleaptă.

Urmează faza în care copilul se joacă cu un alt copil ori mai mulţi, punând la comun jucăriile, conturându-se treptat, pe măsura maturizării, și cooperarea într-o temă comună. Ei bine, trebuie să ne gândim la această etapă și să găsim jucăriile care facilitează copilului relația cu ceilalţi. Şi aici, jocul cu adultul este o  bună pregătire pentru jocul social.

 

 

Când oferim jucării?

 

copilul tau are o mini-obsesie

Photo by Sandy Millar on Unsplash

 

Ca o concluzie generală, este bine să oferim copilului mai puţine jucării- puţin înseamnă puţin, nu trebuie explicat şi nu chiar în fiecare zi, atunci când se merge la cumpărături ori la piaţă. Există destul de multe zile într-un an care pot fi celebrate și cu jucării- zile de naştere, de nume, Moş Nicolae, Anul Nou, Ziua Internaţională a Copilului. Aceste daruri, făcute mai rar, contribuie cu adevărat la bucuria copilului și la valorizarea  de către el, a jucăriilor.

Am vorbit şi de colecţionarea de jucării- o asemenea colecţie poate fi utilă dacă prezintă un lucru nou, o activitate nouă, dacă adaugă ceva la dezvoltarea cognitivă şi nu la expansiunea dorinţei de a avea şi atât. Există o vârstă a colecţiilor. Dar una este o colecţie de timbre (uitată, din nefericire) şi alta este colecţia  de maşinuţe de culori diferite ori a truselor de machiaj pentru fetiţe.

Noi ne gândim la stimulare, dezvoltare, educaţie, atunci când alegem jocurile şi jucăriile, dar copilul nu trebuie să ştie asta- el trebuie să se joace, să se bucure și să înveţe spontan, fără presiune.Unele materiale sunt chiar terapeutice- nisipul, plastilina, acuarelele- şi nu trebuie ocolite, ba chiar dimpotrivă.

 

 

 

Ce facem când sunt prea multe jucării?

 

multejucarii.jpg

Photo by Rick Mason on Unsplash

Dacă s-au strâns totuşi prea multe jucării, dacă nu îl mai interesează pe copil pentru că a crescut și are alte preocupări, este bine să le dăruim. Evident, împreună cu copilul. Dar și aici avem o problemă, pentru că el trebuie pregătit să le dea. Nu este vorba de egoism ci de egocentrism- copilul vede în acele jucării o prelungire a sa, la care evident, nu poate renunţa prea uşor. Pregătirea la care ne referim , nu se referă însă la copil ci la adult. Cum să îi ceri fetiţei sau băieţelului să strângă ce nu îi mai “trebuie” ca să fie dat. Dar de câte ori i-au văzut copiii pe părinţi făcând acelaşi lucru cu propriile lor bunuri? (notă proprie: nu uitați că sunt o mulțime de asociații și fundații care acceptă cu bucurie de la haine și încălțăminte la cărți, alimente și jucării- aici aveți o listă din care vă puteți inspira).

 

 

Photo titlu  by Karen Vardazaryan on Unsplash

 

Dacă v-a plăcut articolul, vă invit să dați like paginii de Facebook a Unicornului Albastru, pentru a fi la curent cu toate noutățile.

Lasă un mesaj :)

Social media & sharing icons powered by UltimatelySocial
%d bloggers like this: