“Căsnicia nu este un simplu ritual. Este o creație”. (Recenzie “Scrisori Caterinei”)

Cartea lui Charlie W. Shedd -“Scrisori Caterinei” este una dintre cele mai frumoase și utile cărți pe care le-am citit (mi-a plăcut atât de mult încât citatul din titlu a fost tipărit pe invitațiile mele de nuntă). Așa cum indică și motto-ul – “Sfaturi unei tinere căsătorite” abordează subiectul căsniciei. Este împărțită în 24 de capitole redate sub forma unor scrisori pe care tatăl (preot și conilier marital cu experiență îndelungată) i le adresează fiicei sale, Caterina.

Fiecare dintre capitole abordează  un aspect important de care ne vom lovi mai devreme sau mai târziu pe parcursul unei căsnicii. Personal, m-au atras stilul cald și degajat precum și faptul că fiecare situație expusă este însoțită de exemple concrete. Mi-a plăcut că autorul nu susține niciun moment că deține “rețeta căsniciei perfecte”, ci doar prezintă anumite principii și instrumente care îi pot ajuta  pe cei doi soți să ajungă la o relație armonioasă. Multe dintre ele sunt chiar reguli de bun simț, aș zice eu, dar peste care, de multe ori trecem atât de ușor.

Printre cele mai interesante și utile lucruri prezentate în carte, au fost cele 7 reguli pentru o ceartă corectă și cinstită (da, autorul afirmă că este nerealist să credem că, la un moment dat, în căsnicie nu vor apărea și momente mai tensionate, important fiind însă modul în care le gestionăm) :

1.”Înainte să răbufnească o ceartă, asigurați-vă amândoi că momentul este cel mai potrivit… (feoarece ea se  hrănește din epuizarea noastră.)”. În principiu ar fi de evitat momentele în care am avut o zi grea la serviciu/ cu copiii, în care suntem tentați să fim chiar mai acizi decât de obiciecare dintre noi avem o carie ascunsă care ne zgândăre să izbucnim cu primul prilej, dei.

2. “Nu uitați că, fiecare ceartă are ca scop final înțelegerea mai profundă a celuilalt”.

Sau cel puțin așa ar trebui. Certurile de dragul certei sau de dragul de a ne arăta supremația absolută a punctului de vedere pe un anumit subiect, nu pot aduce nimic bun.

3.”Controlați-vă, adesea armele pentru a vă asigura că nu sunt periculoase”.  (“Lupta până la moarte poate da rezultate pe front, dar casa voastră nu este, în niciun caz, un câmp de luptă. Acasă vă luptați ca să stârpiți neînțelegerile voastre și nu ca să-l distrugeți pe celălalt!  Astfel, când vedeți negru în fața ocilor, aveți mare grijă la cuvinele pe care le aruncați unul asupra celuilalt. (….) în interiorul nostru se ascunde un mecanism de autoapărare  care se declanșează  de îndată ce ne ofensează cineva. ” (…)

O altă armă care poate aduce multe neplăceri este utilizarea prea frecventă a cuvintelor  “niciodată” și “tot timpul”  (sau alte sinonime ca : “mereu”, “întotdeauna” etc.), cuvinte care fac să izbucnească incendii care se sting apoi foarte greu”.

4. “Străduiți-vă să coborâți, nu să ridicați tonul vocii voastre”.

Acest sfat mi se pare cel mai greu de pus în practică pentru că implică foarte multă stăpânire de sine în acele  momente în care mai ai puțin și explodezi. Nu am reușit să fac încă asta, este pe lista de dorințe în ceea ce privește dezvoltarea mea personală pentru viitor.

5. “Nu vă certați niciodată în public și nu faceți cunoscute celorlalți problemele voastre personale”. Logic și de bun simț, nu? Cu toate astea, am asistat de multe ori involuntar la certurile altora – pe stradă, în metrou, în autobuz (da, se pune și dacă te cerți la telefon). Știu că sunt momente în care ne pierdem cumpătul și izbucnim ca un torent năvalnic, dar aceste ieșiri în mediul public nu fac decât să întețească furtuna (credeți-mă pe cuvânt, am trecut prin asta).

Tot de un minim bun simț mi se pare și faptul că “niciodată nu trebuie să aruncăm în public acuzații grave la adresa jumătății noastre când nu este de față”.

6. Să fim pregătiți pentru reconciliere atunci când unul va spune “stop”. Pare simplu, dar nu e chiar atât de ușor să renunți brusc la tot arsenalul de reproșuri în mijlocul bătăliei. Este însă o dovadă că dragostea pentru partener este mai presus de neînțelegerile de moment.

7. Când mergeți la culcare, lăsați deoparte tema conflictului până când veți cădea de acord că este nevoie să o dezbateți mai pe larg.

Personal, îmi este imposibil să adorm dacă nu am ajuns măcar la un armistițiu. Conflictele care se întind pe durata a zile sau chiar săptămâni întregi ne secătuiesc de eenergie, ne umplu de frustrări și ne lasă în urmă (indiferent de cine “câștigă” în final) un gust  foarte amar.

În capitolul despre libertate, autorul subliniază importanța menținerii unei doze de independență a fiecăruia dintre soți :”Conviețuirea corectă conține totdeauna un procent real din viața personală (adică din viața indepedentă de celălalt) care se potrivește fiecăruia dintre voi. Doza de viață personală întreține și tonifică legătura voastră, uniunea dintre voi. Cu alte cuvinte, în momentul în care simțiți nevoia de libertate, cu cât rămâneți mai liberi unul față de celălalt, fără supărare, cu atât veți fi mai liberi să împărtășiți desăvârșirea unul altuia”.

Un alt capitol este dedicat evidențierii părților pozitive ale celuilalt și faptului că niciodată nu ar trebui să facem o critică fără ca înainte să fi adresat un compliment sincer.

Foarte importantă mi se pare și partea care abordează tema iertării :”Iertarea în căsnicie înseamnă să știm să nu dăm importanță la cine a făcut, sau de ce a făcut sau cum a putut să facă ci la care este cea mai scurtă modalitate de  a remedia situația”. Eu am înțeles acest citat ca fiind un îndemn la a nu mai despica firul în patru pentru orice problemă măruntă, ci la a ne concentra mai degrabă pe soluții decât pe găsirea vinovaților de fecare dată.

Mi-a plăcut și modul în care autorul se raportează la stările mai puțin plăcute : “Indispozițiile celor dragi ne ajută, adesea, să deslușim mai bine virtuțile lor, imediat ce își revin, suntem în măsură să prețuim mai mult partea bună a soților noștri, tocmai pentru că ni se dă prilejul să cunoaștem mai bine și partea lor rea”.

Mai sunt abordate subiecte precum: realizarea de economii, bucătăria parfumată, relația intimă (prezentată ca ceva minunat, o taină profundă a creației prin intermediul căreia cei doi soți pot intra în legătură directă cu universul).

Mă opresc aici cu recenzia, pentru că altfel o să mă apuc să transcriu capitolele în totalitate :).

Dacă doriți să o citiți integral (lucru pe care vă și recomand să îl faceți, pentru că merită) puteți achiziționa cartea de pe orice site care comercializează cărți. De asemenea, puteți citi și varianta online aici.

În loc de concluzie, vă las un alt citat din carte care mi-a plăcut în mod deosebit: “Pentru doi oameni care se iubesc și care nu încetează să se preocupe de iubirea lor, căsnicia este un drum nesfârșit de frumusețe”.

Foto: Cartea Scrisori Caterinei, preluata de aici

Lasă un mesaj :)

Social media & sharing icons powered by UltimatelySocial
%d bloggers like this: