De ce să ținem cont atunci când alegem grădinița și educatorul? Interviu cu doamna Magdalena Dumitrana (partea a-III-a)

Astăzi revin cu cea de-a treia și ultima  parte a interviului cu doamna Magdalena Dumitrana (cercetător științific și conferențiar universitar în domeniul psihopedagogiei). Dacă primele două articole au avut drept temă principală jucăriile , de data asta schimbăm macazul și discutăm despre cum alegem grădinița.

 

Știu, poate părea un subiect surprinzător pentru cineva care face încă homeschooling însă așa cum am spus mereu aceasta este o stare temporară și cel mai probabil în curând va urma și grădinița pentru micul P. Așa că am zis că e bine să aflu informații de la profesioniști legate de această etapă esențială în viața oricărui copil.

 

 

 

Întreg interviul a fost structurat în 3 părți, după cum urmează:

 

În cartea “Copilul, familia și grădinița” (despre care am scris aici) dumneavoastră ați făcut educatorului un portret foarte frumos.

 

 

 

 

1.Care sunt cele mai importante aspecte pe care un părinte ar trebui să le aibă în vedere atunci când alege grădinița/educatorul?

 

 

Eu am spus mereu că pedagogia este o știinţă a idealului- ea vorbeşte despre ceea ce ar trebui să fie, nu despre ceea ce este. Este dificil să spui cuiva că cineva (ori ceva ) este bun sau rău. Oamenii, atunci când aleg ceva sau pe cineva, se ghidează în principal după două criterii: aparența și propria experiență.

 

 

 

Cum ar trebui să arate sala de clasă

Clasa în care intră părintele poate fi una veselă, colorată, cu multe poze pe pereți, tot felul de materiale, jucării, băncuțe mititele, etc. Sigur îi va plăcea părintelui care nu știe încotro să se mai uite.

 

Eu aş zice că nu este chiar așa- cu cât o sală de clasă este mai încărcată, cu atât se dispersează atenția copiilor de la activitatea pe care o au de îndeplinit. În plus, toate acele materiale cu care sunt încărcați pereții și care probabil vor fi utile la un moment dat, pe de-o parte, fiind acolo permanent, devin “invizibile” iar pe de altă parte, fiind plasate în locuri mai înalte sau inaccesibile într-un fel sau altul, ele sunt invizibile prin chiar poziția lor.

 

Ar fi bine totuși să considerăm mărimea sălii de grupă și numărul de copii; fără condiții minime de activitate și de joacă este dificil să cerem cadrului didactic individualizarea predării, chiar dacă acesta face tot posibilul în această direcție.

cum alegem gradinita

Photo by Gautam Arora on Unsplash

 

 

 

De ce să ținem cont în alegerea educatorului/educatoarei

Primul criteriu – aparența-  persoana educatorului poate să fie atrăgătoare, amabilă, vocea blândă, înțelegătoare- aparența poate fi și o realitate, dar poate să nu fie (asta se va vedea doar în timp).

 

 

Al doilea criteriu de alegere a educatorului este propria experiență pozitivă sau negativă a părintelui. Dacă am avut un anume tip de educatoare, de care ne-am atașat atunci, vom simți o legătură pozitivă cu educatoarea ce aparține aceluiași tip- înaltă, scundă, tânăra, mai puțin tânără, etc. Sau invers, dacă am avut o experiență mai puțin plăcută. Și într-un caz și în celălalt putem să avem dreptate ori ne putem înșela- două înfățișări similare pot reprezenta două personalități foarte diferite.

 

 

Alte criterii de care să ținem cont

Alegerea se mai face și pe baza publicității unui tip de grădiniță sau a altuia, pe baza recomandării altora sau pur și simplu considerând apropierea de casă, programul grădiniței- normal sau prelungit, orele de serviciu ale părinților.

acomodarea la gradinita

 

 

 

 

Acomodarea la grădiniță

Apoi, ar fi bine ca o anume perioadă de început, părintele să rămână în sala de grupă  alături de copil. Dacă educatorul refuză, ne putem pune ceva semne de întrebare privind persoana respectivă. În mod normal, nu numai că nu ar trebui să refuze, dar un părinte poate fi un ajutor și un activizator în activități. Multe grădinițe, din toate colțurile geografice ale lumii, atrag părinții și bunicii în diferitele activități.

Un alt lucru ce trebuie observat- este bine să fim atenți la comportamentul copilului. După perioada de acomodare, care poate fi mai mult sau mai puțin dificilă, putem vedea dacă fiul sau fiica noastră își menține tonusul pozitiv, entuziasmul față de grădiniță ori există modificări de atitudine, chiar refuz de a mai merge. Desigur că trebuie vorbit cu cadrul didactic, dar trebuie vorbit și cu copilul.

 

De obicei, părintele tinde să țină partea cadrului didactic. Poate că are dreptate dar copilul va vedea astfel o alianță între adulți împotriva sa. Dar pot exista însă anumite atitudini, comportamente ale cadrului didactic ce rănesc copilul (în toate sensurile). Dacă lucrurile nu pot fi îndreptate, părintele chiar trebuie să acționeze, eu aș zice, chiar drastic- să aibă curaj să își mute copilul fie la o altă grupă fie, poate mai bine, la altă grădiniță.  Discuția “lămuritoare” cu cadrul didactic nu are întotdeauna rezultatul dorit, poate chiar dimpotrivă.

 

În orice situație, părintele trebuie să mențină un echilibru în aprecierea faptelor și, fără a emite judecăți negative de valoare în fața copilului, trebuie să îl facă pe acesta să aibă încredere că părintele este “de partea lui.” Evident, nu în sensul unei răzbunări deschise față de cadrul didactic; pur și simplu, copilul trebuie să își păstreze încrederea în părinți dar în același timp să înțeleagă propriile greșeli. Nu orice conflict își are sursa în cadrul didactic, mai ales când este vorba de modul în care un copil interpretează conduita unui adult.

 

 

 

 

În loc de concluzie

Așadar, este bine să ne informăm, este bine să ținem seama de recomandări, dar aș zice că este bine să ascultăm și propria intuiție atunci când alegem grădinița sau cadrul didactic. Atunci, desigur, când putem alege.

 

 

 

 

2.Cât de mult contează timpul petrecut afară/în natură la vârsta preșcolară?

 

Mult! Atât cât este posibil, când vremea este frumoasă, copiii trebuie să își desfășoare toate activităţile, afară. Nu vorbesc numai de joacă, dar și de activitățile din grădiniţă. Îmi amintesc de o grădiniță din Chișinău care avea o curte mare și pe lângă alte utilităţi am văzut două chioșcuri, bine protejate, unde copiii învățau ori se jucau pe timp de ploaie.

Exif_JPEG_420
Rațe pe lacul din parcul IOR

 

 

 

3.E bine ca uneori să lăsăm copiii să se plictisească?

Copiii nu se plictisesc. Cel puțin nu în felul adulților.Copiii mici au multă treabă pe lumea aceasta, au multe de cunoscut, de învățat, sunt permanent în priză. Când se mai măresc, într-adevăr, pot avea momente de plictiseală dar este bine să îi lăsăm în pace. Dacă vin la noi și se plâng de plictiseală, le putem face câteva sugestii de activitate, inclusiv să ne ajute în ceva, să ne însoțească undeva, sunt o mulțime de lucruri de făcut în comun. Dacă refuză, îl lăsăm în pace pentru că noi avem treabă, deși uneori am dori să ne plictisim. Copilul va găsi ceva de făcut dar atenție- nu prin intermediul internetului, doar pentru a “socializa”. Însă îl putem ruga să ne caute ceva anume pe internet și atunci, lucrurile stau altfel.

 

 

Dacă nu am nimic împotriva plictiselii, aș avea mai multe împotriva ocupării excesive a timpului copilului cu tot felul de activități- limbă străină, sport, pictură, muzică și ce mai apare la modă.  Unii copii se revoltă, dar foarte mulți se supun din dorința de a face plăcere părinților. Aș zice că e mai bine ca ei să se joace, să citească și să se plictisească decât să fie prea obosiți.

copilul tau are o mini-obsesie

Photo by Sandy Millar on Unsplash

 

 

Până acum, noi ne-am referit aproape exclusiv la copilul din mediul urban, a cărui viaţă se desfăşoară în cea mai mare parte între ziduri- zidurile casei şi zidurile şcolii. Copilăria mea avea şi avantajul străzii- existau străzi mai mici, liniştite,fără ameninţarea permanentă a maşinilor. Nu mai există nimic de acest fel, copiii de astăzi din oraşe, au extrem de puţine ocazii de a se juca în mod real. Multe dintre jocurile în grup au fost uitate, nu mai este nimic de transmis de la o generaţie de copii la alta. Ne mai mirăm că ni se plictisesc copii?

 

Copiii din mediul rural încă se bucură de joacă, natură, aer liber, de curţile mari în care se adună toţi prietenii din jur. Treptat însă, dispar şi acestea,sub presiunea unui progres rău înţeles.

 

 

 

4.Povestiți-ne un pic despre ultima carte publicată- ce teme abordează și cui se adresează.

După o pauză cam lungă şi forţată aş zice-a trebuit să predau prea multe cursuri şi prea diferite care mi-au luat timp pentru pregătire, am hotărât că este momentul să mai pun pe hârtie ce am mai adunat- din citite dar şi din propria experienţă. Aşa că am gândit un prim set de volume sub titlul general ‘Managementul clasei’ care să fie accesibil şi profesorilor şi părinţilor şi oricui doreşte să îl citească.

Am pornit cu primul volum de la experienţele concrete ale tinerilor şi adulţilor – amintirile lor din perioada preşcolară până la liceu inclusive. Amintiri plăcute şi neplăcute. Am adunat experienţe ale cadrelor didactice privind copiii, părinţii, situaţiile dificile. Desigur, materialul este organizat pe teme mari, dar repet, ceea ce este important, se bazează pe relatări din viaţa de zi cu zi din învăţământ, pe toate nivelele.

De aceea primul volum poartă subtitlul de ‘Copilul între professor şi familie. Subiectivismul bun şi subiectivismul rău’. A apărut în vară la editura Sitech din Craiova, editură specializată mai ales pentru cartea universitară.

magdalena dumitrana

 

 

 

 

 

5.Ce alte apariții editoriale pregătiți pentru viitor?

Urmează volumul II care va purta titlul de ‘Mediul educaţional- Mediul de învăţare’. Sunt două concepte diferite care nu trebuie confundate. Pot spune că tematica este absolut nouă (ca și cea din primul volum, de altfel) și chiar m-am străduit să scot la iveală teme şi autori, aici necunoscuţi dar care au produs transformări esenţiale în învăţământul planetei. Voi aborda subiecte pornind de la arhitectura şcolară până la organizarea sălii de clasă şi de grupă. Cred că aici vor exista unele răspunsuri la întrebarea privind alegerea grădiniţei.

 

Sper să termin volumul și să îl public anul viitor, apoi mă gândesc la al treilea volum, privind problema dificilă a  suportului moral și a regulilor în clasă/grupă.

 

 

 

Sper că informațiile v-au fost de folos și îi mulțumesc încă o dată doamnei Magdalena Dumitrana pentru amabilitatea de a-mi acorda acest prețios interviu.

 

 

Photo titlu  by Markus Spiske on Unsplash

 

Dacă v-a plăcut articolul, vă invit să dați like paginii de Facebook a Unicornului Albastru, pentru a fi la curent cu toate noutățile.

Lasă un mesaj :)

Social media & sharing icons powered by UltimatelySocial
%d bloggers like this: