Despre CIAS #2 -Un Interviu, două perspective

Astăzi continuăm seria interviurilor despre formele de exercitare independentă a asistenței sociale cu două profesioniste cu experiență vastă în acest domeniu: doamna Maria Neagoe și A. C. Le mulțumesc pentru sprijin și vă invit să citiți informațiile valoroase pe care le-au împărtășit:

  1. De cât timp profesați independent și sub ce formă (cabinet individual, cabinet asociat, societate profesională) ?

M.N : Profesez neîntrerupt full-time asistența socială din mai 2000. Din februarie 2007 mi-am înființat cabinet individual de asistență socială și de atunci, până spre finele lui 2018 am profesat numai în cadrul lui (fără un contract de muncă în paralel).

A.C. : Profesez independent, având cabinet individual din 2011.

  1. Cu ce categorii vulnerabile ați lucrat de-a lungul timpului?

M.N: Familii vulnerabile. Am lucrat în prevenire separare copil de familie cei mai multi ani. Am mai lucrat pe proiecte de prevenire abandon școlar pentru copii din medii defavorizate și în domeniul incluziunii sociale și profesionale a familiilor defavorizate.

A.C : Cu persoane cu boli psihice, cu beneficiarii serviciului de probațiune, cu persoane din penitenciar, cu femei victime ale violenței domestice, cu bătrânii și persoanele cu handicap din mediul instituțional. Experiența mea cea mai vastă este legată de persoanele consumatoare de alcool și droguri și familiile acestora.

  1. Ce anume v-a determinat să începeți să lucrați în formă independentă?

M.N: Întâi pentru independență- independență în program,  față de angajator, libertate de acțiune mai mare, autonomie profesională mai mare. Al doilea motiv a fost pentru că  taxele sociale sunt mai mici pe cabinet decât pe contract de muncă.

 (Dacă pe contract de muncă vorbim de un aprox. 42-45% taxe, pe cabinet avem fie opțiunea de impozitare în sistem real, unde scazi cheltuieli din încasări și plătești taxe din ceea ce rămâne. Și aici e loc să decontezi pe cabinet factura de telefon, parte din utilități, abonament  transport etc. Deci îți rămâne în mână mai mult ca net. Mai e și varianta de impozitare în sistem normă de venit. Aici e  avantajos pentru cei cu venituri mari. În această variantă, taxele sunt fixe indiferent de suma facturată, de obicei in jurul venitului minim pe economie.)

(https://static.anaf.ro/static/10/Anaf/AsistentaContribuabili_r/Normevenit2019/Bucuresti2019.pdf).

A.C : Am primit o ofertă de colaborare pentru două proiecte cu finanțare europeană, care aveau ca și cerință contractarea unui expert independent. Așa am hotărât să înființez cabinetul.

 

  1. Care sunt dificultățile și provocările cu care v-ați confruntat în ceea ce privește înființarea și apoi funcționarea CIAS-ului?

M.N: La înființare nu am avut dificultăți; poate, dacă trebuie să menționez una, ar fi fost că care sunt pașii, care este procedura etc.

În ceea ce privește funcționarea, prima provocare a fost partea de contabilitate pe care trebuia să o înțeleg și să o gestionez, partea de declarații de depus, drumurile pe la instituții pentru plata taxelor, adunatul facturilor, completarea registrelor (de încasări și plăți și registrul inventar).

După o vreme am trecut la norma pe venit și atunci lucrurile s-au simplificat. Și odată cu trecerea tuturor taxelor la ANAF, la fel (până în 2012 contribuția pentru sănătate se plătea la casa de sănătate, iar cea pentru pensie la casa de pensii). Au mai fost și alte provocări de-a lungul timpului- de exemplu: medicina muncii, protecția muncii.

O altă dificultate/provocare, și o spun la modul general, nu neapărat din experiența mea, este că un contract de prestări servicii se face pe perioadă determinată. De aici toate consecințele – riscul de a rămâne fără job,  șomajul etc. (din ce știu poți plăti contribuție de șomaj și atunci ai dreptul la indemnizație de șomaj, dar nu este obligatorie. La fel și pentru contribuția pentru concedii medicale).

 (De exemplu, lucrând cu contracte de prestări servicii, nu am avut dreptul la concediu de odihnă  sau  medical; acesta a fost negociat cu beneficiarul contractului, dar fără a fi trecut pe contract, pentru a nu apărea suspiciunea de munca dependentă, ceea ce m-ar fi obligat sa trec la contract de muncă).

A.C.: Nu am avut nici o dificultate în înființarea cabinetului. Dificultățile au apărut ulterior, deoarece nu există o piață reală, cel puțin în zona Bucovinei, pentru contractarea independentă a acestor servicii. De asemenea, legislația obligă cabinetul la plata unor sume mari către stat, adică nu exista facilități pentru aceste forme de organizare.

  1. V-a fost greu să găsiți contracte? Cât de repede ați început activitatea propriu-zisă după înființarea CIAS-ului?

M.N: Nu mi-a fost greu, dar nici nu mi-am deschis cabinet până nu am știut că pot face ceva cu el. Am început activitatea imediat. Aceasta a fost experiența mea. Nu știu alți colegi cum fac-  cred ca sunt mai multe modalități sau strategii de abordat.

Cred că sunt ONG-uri și chiar instituții publice interesate de sub-contractare și chiar mi se pare mult mai bine pentru ele să facă așa. Pentru că este mult mai comod să faci un contract cu un cabinet, să stabilești atribuții și termene, iar la final să ți se elibereze o factură, fără să îți mai bați capul cu toate obligațiile pe care le ai pentru angajați (concedii, plata de taxe, toate declarațiile lunare pe care le face un angajator pentru un angajat etc). Din păcate sunt încă multi care nu înțeleg aceste avantaje- ei vor să aibă acolo omul lor, dependent de ei.

A.C.: Am lucrat din momentul înființării, asa cum menționam anterior. Ulterior însă, am depus oferte de supervizare a serviciilor sociale către primăriile din zona noastră care nu aveau în strucură asistenți sociali cu studii superioare. Nu am obținut niciun contract și niciun răspuns la plângerea pe care am făcut-o către prefect pentru nerespectarea legii.

  1. Considerați că se poate obține un venit decent practicând asistența socială în formă independentă?

M.N: Eu am obținut un venit decent (cel puțin) în cei 12 ani în care am lucrat numai așa. În funcție de proiectele în care te implici,  poți câștiga mai mult sau mai puțin, zic chiar mult mai mult decât salariile  mărite în ultima perioada la stat, despre care se tot vorbește. Nu pot să generalizez, nu am date.

A.C. : Da, dacă ai o rețea profesională cu care ești în contact .

  1. Lucrați singur/ă sau aveți colaboratori?

M.N: Am cabinet individual- asta înseamnă că cel care încheie contracte cu beneficiarii este cabinetul reprezentat de mine și atât.

A.C : Singură.

 

  1. Care sunt principalele avantaje ale unui asistent social care lucrează independent față de unul care lucrează pentru un angajator?

M.N: Nu știu. Depinde de opțiuni, de oportunități. Eu nu am dat din coate în nici un fel, și asta în general în profesia și în viața mea; pur și simplu așa s-au legat lucrurile pentru mine. ȘI sunt mulțumită. Avantajele sunt cele de fiscalitate și de libertate, cum spuneam mai sus.

A.C : Programul flexibil de lucru .

 

  1. Dar dezavantaje?

M.N: Hm! Aici am un mare of despre care am aflat din păcate de foarte puțin timp. Perioada lucrată în cadrul cabinetului individual, nu constituie vechime în muncă. (vedeți art. 5 din L 466/2004 și spuneți-mi ce înțelegeți).

Altfel, dezavantaje: nu ai dreptul la concediu de odihnă/de boala; îți asumi să plătești contribuție de pensie la minim/economie  ceea ce duce la dezavantaje la momentul pensionării (dar ai opțiunea să plătești mai mult).

A.C. : Lipsa unui cadru instituțional , lipsa mentoratului, inconsecvența veniturilor.

  1. Din experiența dumneavoastră, există cerere pe piață pentru acest tip de serviciu? Sunt instituțiile românești (private și de stat) deschise în a contracta servicii de asistență socială externe?

M.N: Nu știu sa spun la modul general. Poate am fost eu un caz fericit. Știu că și DGASPC-urile practică sub-contractări. Eu am avut contracte pe ONG, nu și la stat. (Felicit inițiativa acestui articol, cu aceasta ocazie- poate mai afla instituțiile, ONG-urile că pot face asta, că e foarte avantajos pentru ele. Mie mi s-a întâmplat în ultima perioada să fiu contactată de către diverși furnizori de servicii sociale, care presați fiind de nevoia de licențiere a serviciilor, au ajuns să caute asistenți sociali, pentru că au aflat ca le trebuie pe organigrama, și și-au dat seama că le este mult mai avantajos cu prestări servicii decât să se încarce cu un angajat.

A.C : În zona noastră, nu .

  1. Ce sfaturi aveți pentru un asistent social care se gândește să își deschidă un CIAS?

M.N: Să se gândească bine înainte și să nu îl deschidă degeaba. Deoarece odată deschis, trebuie înregistrat la ANAF și încep să curgă taxele. De asemenea, se majorează și cotizația la Colegiu. Și trebuie să învețe să își țină contabilitatea sau să își angajeze contabil. Dacă per total facturează mai puțin decât minimul/economie, impozitul îl datorează la suma facturată (cât rămâne după ce scade cheltuielile) și nu îl doare, să zicem. Dar sănătatea și pensia trebuie plătite musai la minim/economie (dacă nu are în paralel și contract de muncă, unde se rețin aceste taxe). Și atunci procentul de taxe devine chiar mai mare. De norma pe venit nu vorbim decât dacă veniturile estimate sau contractate sunt mai mari decât norma; altfel iese pe minus clar. Dar pentru venituri mari a avea cabinet cu norma de venit este paradis fiscal, adică rămâne cu un net mult mai mare decât dacă ar fi avut contract de muncă.

(Uite un calcul simplu: facturezi 7000 lei/lună, adică 84 000 lei/an. Norma de venit pe an este de 25 000.  Una e sa aplici procentul de 45% de taxe (10% impozit, 10% CASS si 25% CAS) la 25 000 si alta la 84 000. Constați că în cazul ăsta, plătești taxe de 16.37%. Restul este netul tău).

Aceasta în ceea ce privește aspectul pecuniar al lucrurilor. Referitor la lucrul în sine, nu cred ca sunt diferențe majore față de contractul de muncă. Sunt aceleași standarde profesionale care trebuie respectate. Poate să îl încânte gândul la autonomie, la libertate, dar și aici este în limita stabilită prin contracte. Dar poate lucra, să zicem, la zece seara de pe canapeaua lui de acasă atunci când are chef; important este sa aibă lucrarea terminată la termenul stabilit prin contract. Și poate face acest lucru foarte repede,astfel încât să poată merge în concediu în restul timpului. Dacă poate.

Sfatul meu este unul general: sa facă asistență socială pentru asistență socială, indiferent dacă o face în regim salarial sau independent. Sentimentul de împlinire, de satisfacție a lucrului bine făcut este neprețuit. Nu asta căutam, de fapt, în viață?! Noi suntem obișnuiți, poate, ca nație, sa umblăm cu fofârlica, sa bifăm că am făcut, să căutam interesul nostru și atât etc. Și poate merge o perioada. Dar stima de sine se prăbușește și nu știm de la ce ni se trage o depresie, o gastrită sau o obezitate. Și nu mai putem lucra. Altfel, mai devreme sau mai târziu vom ajunge să regretăm pentru cum am înțeles să facem lucrurile. Poate și de aici atâtea proiecte eșuate, cu rezultate doar pe hârtie. Dar asta e altă discuție.

A.C. :  Sa aibă un plan de afaceri bine pus la punct.

Sursa foto: aici

 

Dacă v-a plăcut articolul, vă invit să dați like paginii de Facebook a Unicornului Albastru, pentru a fi la curent cu toate noutățile.

Social media & sharing icons powered by UltimatelySocial
%d bloggers like this: