Cum poți dezvolta inteligența emoțională a copilului tău?

Dacă pe vremea copilăriei noastre, IQ-ul era la putere, în prezent, se pune tot mai mult accent pe EQ sau inteligența emoțională. Ceea ce simțim și modul în care ne raportăm la sentimentele noastre a devenit fără dar și poate un element esențial în ceea ce privește o viață echilibrată și împlinită. Partea bună este că EQ-ul este mai degrabă dobândit, modelat pe parcursul primilor ani de viață decât înnăscut. Partea plină de provocări este că nouă, în calitate de părinți, ne revine sarcina deloc ușoară de a crește un copil inteligent emoțional.

Dat fiind că este un subiect care mă preocupă mult zilele astea, am căutat informații relevante pe acest subiect scrise de specialiști în domeniu. Am găsit o sinteză destul de completă în cartea dr. Laura Markham: Părinți liniștiți, copii fericiți! pe care o recomand din toată inima oricărui părinte sau viitor părinte interesat de creșterea copiilor cu iubire și blândețe. În acest articol voi prezenta în detaliu informații din partea a treia a cărții  intitulată: “Îndrumare, nu control” , mai exact capitolul: “Să creștem copii care au stăpânire de sine: Îndrumarea emoțiilor”.

Ce este inteligența emoțională?

EQ sau coeficientul de inteligență emoțională se referă în același timp la abilitatea unei persoane de a-și gestiona emoțiile (și implicit, comportamentul) respectiv la capacitatea de a înțelege emoțiile celorlalți.

Elementele esențiale ale EQ

Dacă ar fi să analizăm și mai în amănunt , am descoperi că inteligența emoțională este compusă din  4 elemente-cheie și anume:

  • Capacitatea de autoliniștire -cu ajutorul căruia ne putem controla anxietatea și supărările reușind apoi să ne rezolvăm problemele în mod constructiv.
  • Conștientizarea și acceptarea emoțiilor– este practic baza inteligenței emoționale. Dacă nu înțelegem emoțiile care ne cuprind (furie, durere, frică, dezamăgire), acestea ne sperie și le reprimăm, ieșind mai târziu la suprafață în diverse comportamente (auto)distructive.
  • Controlul impulsurilor- un copil/adult cu un grad ridica de EQ va prefera mai degrabă să acționeze decât să reacționeze, preferând rezolvarea problemei în locul căutării vinovatului.

inteligenta emotionala la copii

Inteligența emoțională  a copilului pe vârste

Așa cum am precizat la început, inteligența emoțională este modelată în timpul copilăriei mici, încă din primele zile de viață. Mai jos,  am prezentat modalități  în care un părinte să cultive EQ-ul copilului său în funcția de vârsta acestuia.

  • 0- 13 luni : învățarea încrederii și punerea bazelor pentru dobândirea abilității de autoliniștire

Nou-născutul reacționează în funcție de mediu (prietenos sau ostil, securizant sau nesigur) prin modelarea unei structuri cerebrale care îi va susține dezvoltarea optimă în respectivul mediu. Dacă are parte de un ambient favorabil  (precum îngrijire, brațe primitoare, adulți atenți la nevoie lui) – își va modela un creier predispus către autoliniștire și conectare. Prin urmare,  de fiecare dată când iei bebelușul în brațe și încerci să îi alini plânsul, îl ajuți să formeze structuri cerebrale care îl vor ajuta să se autoliniștească mai târziu.

Copiii se autoliniștesc singuri dacă sunt lăsați să plângă neconsolat?

Nu există niciun studiu care să susțină așa ceva, dimpotrivă a fost dovedit științific că plânsul neconsolat frecvent, în cazul bebelușilor, duce la creșterea ritmului cardiac, reducerea nivelului de oxigen și amplificarea enormă a nivelului de hormoni de stres.  Este o falsă impresie că după o perioadă de sleep-traning (atunci când copiii sunt lăsați singuri în pătuț să plângă până se liniștesc), copiii au dobândit capacitatea de autoliniștire. Ei pur și simplu s-au resemnat și  au învățat că este inutil să ceară ajutor.

  • 13-36 luni : iubirea necondiționată prin conștientizarea și acceptarea emoțiilor

Copilăria mică este probabil una dintre cele mai dificile perioade atât pentru părinte cât și pentru copil. De aceea, dacă putem ajuta copilul mic să dezvolte relații sănătoase cu propriile emoții, va dispune de baza necesară pentru un EQ ridicat pentru tot restul vieții.

La fel ca noi, adulții, în confruntare cu supărările de zi cu zi, copiii mici acumulează hormoni de stres (cortizol și adrenalină). Însă cortexul lor prefrontal ( partea rațională a creierului) nu poate domina încă centrele responsabile de emoții (amigdala sau creierul reptilian), pentru a exprima verbal sentimentele puternice. Singura  modalitate prin care copiii mici se pot descărca de toate aceste reziduuri psihologice ale fricilor și frustrărilor sunt temutele crize de furie/ de plâns.

Tocmai de aceea, părinții care stau calmi alături de copilul în criză nu fac altceva decât să îl ajute să învețe să se liniștească și să își gestioneze emoțiile. Din nefericire, adeseori, din pricina propriilor frustrări, părinții cred că cel mic poate controla criza de furie și că  toate acele “scene” au ca scop doar atragerea atenției și manipularea. Studiile au arătat că reacțiile părinților de tip amenințarea cu abandonul (“Plec și te las aici!”) sau disciplinarea fizică produc  sentimente profunde de nesiguranță, iar pe viitor copii devin chiar mai agresivi, plângăcioși sau sfidători decât erau înainte.

“Cei mai mulți dintre noi am fost crescuți în ideea că emoțiile sunt periculoase. Când nu ne putem accepta propriile sentimente de tristețe sau furie, nu le putem accepta nici pe cele ale copilului. Când nu putem accepta dezamăgirea, furia sau durerea copilului îi transmitem mesajul că emoțiile lui sunt prea periculoase pentru a fi permise. Din păcate, asta nu ne scapă de ele. Nu face decât să împiedice copilul să învețe cum să și le stăpânească.”

Soluția?  Acceptarea de către părinți a întregii game de emoții resimțite de copil, limitând însă comportamentul distructiv (nu te pot lăsă să mă lovești sau să te rănești singur). Prin  manifestarea empatiei atunci când e speriat sau dezamăgit sau prin acceptarea furiei și a lacrimilor atunci când cel mic are o criză de furie/plâns. Din această acceptare plină de iubire, chiar și în momentele în care se simt copleșiți, copiii învață că pot duce până și cele mai grele sentimente. De asemenea, este util, ca de fiecare dată să numim în cuvinte starea /sentimentul resimțit de copil pentru ca apoi să fie mai ușor de recunoscut și gestionat.

“Când acceptăm sentimentele copilului, acesta învață că viața lui emoțională nu este periculoasă, nu este rușinoasă, ci că este un dat universal care poate fi gestionat. Oricine a simțit așa ceva, ba chiar există un nume pentru respectivul afect! Se simte înțeles și acceptat. Învață că nu este singur în fața valului de emoții puternice.”

inteligenta emotionala a copilului
Photo by Jordan Whitt on Unsplash
  • 3-5 ani :  dezvoltarea empatiei

Conform opiniei medicilor neurologi, atunci când vedem pe cineva cuprins de o emoție puternică, se activează neuronii oglindă care ne fac să resimțim starea celui de lângă noi. Cu toate astea, tot mai rar întâlnim oameni empatici. Ei bine, se pare că dezvoltarea sau dimpotrivă disfuncționalitatea empatiei începe încă din perioada copilăriei. Cu cât părinții sunt mai receptivi la nevoile copilului (vezi perioada 0-13 luni), cu atât mai mult se dezvoltă inteligența emoțională a copilului, inclusiv gradul de empatie. Dacă dimpotrivă, copilul încă de bebeluș a fost privat de alinare și iubire necondiționată, va deveni tot mai reactiv și mai furios (fiind convins că nu poate conta pe ajutorul părinților). De aceea, atunci când vede un alt copil plângând, nu mai poate fi empatic pentru că este copleșit de un sentiment dureros, neplăcut (și fie îi cere să tacă, fie îl lovește). Copilul crescut cu empatie este mai predispus să accepte emoțiile celuilalt și chiar să caute strategii de liniștire (poate îi va oferi celui care plânge o jucărie sau poate o va anunța pe educatoare).

  • 6-9 ani : clădirea conștiinței de sine emoțională

După vârsta de 6 ani, sistemul nervos al copiilor este aproape complet format. Așadar, până la această vârstă, copiii și-au format un model al relațiilor foarte clar în funcție de experiențele avute și chiar și-au dezvoltat un set de strategii pentru gestionarea propriilor emoții. În această perioadă, părinții trebuie să pună pe accentul pe ascultarea activă și pe acceptarea copiilor  pentru a-i ajuta să stăpânească din ce în ce mai bine lumea trăirilor interioare.

Sper că v-au fost de folos aceste informații- mie mi s-au părut interesante și foarte utile- de aceea am și ales să le redau cu atâta lux de amănunte. O să continuu să citesc și pe măsură ce aflu noutăți, o să le împărtășesc și pe blog.  Până atunci, mai găsiți informații extra despre acest subiect și pe site-ul dr Laura Markham – Aha Parentig.

Photo titlu by Julie Johnson on Unsplash

Dacă v-a plăcut articolul, vă invit să dați like paginii de Facebook a Unicornului Albastru, pentru a fi la curent cu toate noutățile.

Leave a Reply

Social media & sharing icons powered by UltimatelySocial
%d bloggers like this: