Eu am ales să devin asistent social pentru că mi s-a părut una dintre cele mai frumoase profesii. Pentru că nu e puțin lucru să ai în fișa postului schimbarea în bine a unor vieți. Și sunt recunoscătoare că practic asta zilnic, chiar dacă uneori e greu și rezultatele nu se grăbesc să apară.
Ca în multe alte profesii, și cea de asistent social este pândită de riscul plafonării, al căderii într-o rutină periculoasă în care să nu mai regăsești sensul și bucuria. Și de aici, drumul poate duce fie către un dezinteres tot mai mare și lipsă de profesionalism fie către burn-out , atunci când volumul de lucru este foarte mare.
De aceea, m-am gândit că ar fi util atât pentru mine cât și pentru voi, dragi cititori și colegi, să adun la un loc toate ideile bune care ne pot ajuta să ne menținem interesul viu și empatia la cote înalte când vine vorba de implicarea profesională.
Ghid anti-plafonare pentru asistenții sociali
Sugestii de pus în practică pentru o viață profesională împlinită:
1.Fii la curent cu noutățile din domeniul tău (atât la nivel micro- categoriile de beneficiari cu care lucrezi) cât și macro – legate de asistența socială în general). Aici mă gândesc la reglementările legislative în special.
2.Participă la evenimente în domeniul în care activezi. Conferințe, workshop-uri, ateliere, dezbateri- toate pot fi o sursă de inspirație și de evoluție în practica profesională. Sigur, în această perioadă este mai dificil să participăm fizic la evenimente, însă nimic nu ne împiedică să fim prezenți la cele organizate în mediul online. O resursă utilă pentru a fi la curent cu astfel de știri este platforma stiriong.ro (pe lângă bine-cunoscutele: cnasr.ro și asproas.ro).O listă mai cuprinzătoare găsiți în acest articol :).
3.Urmează cursuri de formare profesională continuă (dacă nu există niciunul în zona ta, poți încerca și cursurile online, despre care am povestit aici).
4.Citește cărți/ studii în domeniu (cum sunt de exemplu cele prezentate în acest articol) .
La acest capitol recunosc că și eu sunt în căutări, așa că primesc cu interes recomandări de cărți și studii (relativ recente) în domeniul asistenței sociale a persoanelor vârstnice).
5.Fă intervizări cu colegii
Fie că vorbim de un coleg din aceeași instituție, fie de un fost coleg de facultate cu care ai rămas în relații bune, discuțiile profesionale în care să ceri opinii sau pur și simplu să îți verși anumite frustrări sunt foarte utile în anumite cazuri și pot reduce semnificativ riscul de burn-out.
6.Supervizează un coleg la început de carieră
Deși la prima vedere nu pare important, cred că prin intermediul supervizării și asistentul social cu experiență are multe de câștigat. Explicând proceduri, legislație sau tehnici de lucru, își reîmprospătează memoria și nu se lasă prins în automatismul rutinei de zi cu zi.
7.Coordonează studenți în practică
Aceleași efecte benefice ca și în cadrul supervizării le poate avea și coordonarea practicii studenților.
8.Caută mereu noi soluții pentru beneficiarii tăi – caută modele de bune practici din alte instituții/ țări.
Curiozitatea față de modul în care se derulează lucrurile în proiecte similare (din țară sau din străinătate) este cea mai bună armă împotriva plafonării profesionale. Astfel, pe lângă studii și cărți, poate fi de mare ajutor să aflăm detalii ale activității asistenților sociali care lucrează cu aceeași categorie de beneficiari.
9.Gândește-te la modalități de avansare profesională (o nouă treaptă, un alt post, o altă categorie de beneficiari)
Nu trebuie să ne fie teamă să gândim în perspectivă- pentru că planurile de viitor ne pot ajuta să nu ne plafonăm în prezent. Personal, cred că e util să lucrăm de-a lungul timpului cu mai multe categorii de beneficiari și chiar în mai multe tipuri de instituții însă fiecare alege ceea ce simte că i se potrivește mai bine din punct de vedere profesional.
10. Privește interacțiunea cu fiecare beneficiar ca pe o oportunitate de învățare
Oamenii sunt unici și, tocmai din acest motiv, fiecare interacțiune cu beneficiarii noștri poate constitui o nouă treaptă în evoluția noastră profesională. Important este să ne păstrăm permanent inima și mintea deschise și să nu uităm niciodată că beneficiarii noștri ne pot fi cei mai valoroși profesori în practica profesională.
Sursa foto: aici
Acestea sunt ideile mele în ceea ce privește evitarea plafonării profesionale. Voi ce credeți? Ați încercat și altceva?
Photo titlu by Paige Cody on Unsplash
Dacă v-a plăcut articolul, vă invit să dați like paginii de Facebook a Unicornului Albastru, pentru a fi la curent cu toate noutățile.