Nașterea prin cezariană nu te face mai puțin mamă!

După cum vă spuneam în articolul în care am dezbătut miturile referitoare la nașterea prin cezariană, eu l-am născut pe micul P. printr-o operație de cezariană, la 41 de săptămâni și 1 zi, după un travaliu  nereușit, indus cu substanțe de sinteză (oxitocină) care a durat aproximativ 10 ore.

Acest articol este unul pe care îl simt și îl gândesc de când am început blogul, însă până acum nu am avut niciodată suficient curaj să îl scriu. Declicul a venit după ce am citit acest articol scris de Miruna Ioani și mai ales, a comentariilor respectivului articol. Fără să îmi dau seama, pentru prima dată am recunoscut cu voce tare că încă mă doare ( chiar și acum după 1 an și 3 luni) că nașterea micului P. nu a fost deloc așa cum mi-am dorit.

 Am încercat să trec peste asta, dar e greu când tot ceea ce auzi, fie în mediul  online fie în offline sunt  “încurajări” de genul: “Ești o nerecunoscătoare, în loc să te bucuri că ai copilul sănătos… ” sau: “Eh, eu m-am chinuit 2 zile să nasc natural, mai bine că ai născut prin cezariană, nici nu cred că ai fi rezistat să naști natural… ”  ori:  “Mămicile care nasc prin cezariană sunt niște lașe care fug de durere și se gândesc mai degrabă la binele lor decât al copilului”…etc.

Însă prin acest articol nu mi-am propus să mă plâng, ci să aduc câteva clarificări. În primul rând, există mai multe tipuri de nașteri prin cezariană. Astfel ea poate fi planificată (adică medicul stabilește o dată la care să se facă operația, fără a se aștepta/induce travaliul în vreun fel).  Printre motivele cele mai frecvente se numără: afecțiuni ale mamei care o împiedică să nască natural (afecțiuni cronice, probleme cu coloana vertebrală) mama mai are la activ o naștere prin cezariană și medicul nu o susține să încerce NVDC (naștere vaginală după cezariană), afecțiuni ale fătului (defecte congenitale cardiace, de nas, buze, globi oculari, sindromul Down etc.), probleme în sarcină cum ar fi prematuritate sau  placenta praevia (placenta este pătrunsă mai mult decât în mod normal în peretele uterin și există risc de hemoragie puternică), poziția pelvină a fătului (bebe nu s-a întors cu capul în jos – poziția normala a fătului în timpul nașterii);  pre-eclampsia (creșterea peste normal a tensiunii arteriale a mamei). alegerea mamei să nască astfel din diverse alte motive ( de regulă psiho-emoționale).

De asemenea, există și cezariana neplanificată sau de urgență (de exemplu, în urma unui travaliu lung și greoi ori atunci când apar complicații la naștere care pot pune în pericol viața mamei sau a bebelușului. Cele mai frecvente complicații sunt legate de cordonul ombilical sau de placentă (când aceasta se separă mai repede decât ar trebui de peretele uterin). (informații preluate de aici)

După cum se poate observa alegerea mamei independent de orice problemă medicală este unul dintre numeroasele motive pentru care se poate ajunge la cezariană. Este adevărat că în anumite situații aceasta ar putea fi evitată (dacă mai mulți medici români ar susține mamele să încerce NVDC, dacă poveștile din spitale legate de comportamentul personalului medical din timpul travaliului nu ar mai fi atât de horror etc.)

Acum să ne întoarcem la motivul principal al acestui articol. Să zicem că într-o zi cunoașteți o mămică care a născut prin cezariană (nu știți de ce și chiar nu contează). Înainte de a vi se activa toate etichetele pe care scrie : “mamă lașă, denaturată, comodă” și altele asemenea, haideți să facem împreună un efort de reflecție.

Până la urmă, ce înseamnă să fii mamă? Sau o mamă bună pentru propriul copil? Să îl iubești necondiționat mai mult decât orice și decât credeai că ai fi vreodată în stare? Să fii capabilă pentru sănătatea sau fericirea lui de orice sacrificiu? Să te informezi continuu și să încerci să iei cele mai bune decizii privind modul în care îl crești? Să îți dorești să crești un om frumos și bun cu valori și principii puternice?

Eu am scris ceea ce cred eu, fiecare își poate alcătui propria listă. Ceea ce vreau să subliniez este următorul lucru- există vreun lucru din listă pe care o mamă care a născut prin cezariană nu îl poate face pentru puiul ei? Și dacă nu, atunci de ce mereu o tratăm de parcă ar fi așa, o mamă de nivel inferior, un soi de paria al mămicilor în orice grup?

Oameni buni, mame frumoase, haideți să nu mai reducem ideea de mamă bună doar la modul în care ne naștem copiii. Cred că fiecare dintre noi îi iubim enorm și de ce să ne rănim, când putem să ne respectăm? De ce să comentăm deciziile altora și să le judecăm modul de acțiune când putem pur și simplu să ne deschidem și să empatizăm ? Avem fiecare atâtea greutăți (poate nopți nedormite, poate oboseală, stress, dureri etc)- de ce să nu ne susținem reciproc?

Gândiți-vă că, dacă am critica mai puțin, am vorbi mai cald și am iubi mai mult, lumea ar fi cu siguranță un loc mai bun. Pentru fiecare dintre noi și mai ales, pentru copii noștri.

Foto: Bebeluș născut prin cezariană, preluată de aici

Dacă v-a plăcut articolul, vă invit să dați like paginii de Facebook a Unicornului Albastru, pentru a fi la curent cu toate noutățile.

Save

2 thoughts on “Nașterea prin cezariană nu te face mai puțin mamă!

  1. Da, inteleg ce spui. Si eu toata sarcina si travaliul pana in ultimul moment am crezut ca o sa nasc natural. Cumva cezariana m-a gasit complet nepregatita si cred ca de aici socul puternic. Incontestabil, faptul ca micutii nostru sunt sanatosi, e cel mai important lucru. Mai ales ca si noi, putem spera oricand la NVDC…

  2. Of, așa am pățit și eu, cezariană de urgență. Nu o să uit niciodată momentul când mi-am ținut copilul prima oară în brațe. Nu a fost bucurie cea mai mare emoție a mea, ci ușurare. Că am scpăpat cu bine amândoi. Eu nu am plâns de bucurie, eram anesteziată și în inimă, mă pregătisem pentru ce era mai rău. De fapt, mă pregătisem pentru ora magică, pentru tăierea întârziată a cordonului ombilical, visam să îl văd ieșind din mine… ciuciu. În loc, m-am ales și cu durerile travaliului și cu recuperarea postop, doar că nu mă simțeam câștigătoarea lozului cel mare.
    Dar știi, când mă gândesc că unele mame și-au pierdut copilul cu totul, îmi amintesc de ce e mai important până la urmă.

Leave a Reply

Social media & sharing icons powered by UltimatelySocial
%d bloggers like this: