Tatăl celuilalt copil- o poveste zguduitoare despre dragostea necondiționată

Știu, la prima vedere pare extrem de simplu și de banal. Ce părinte nu își iubește copilul și ar face orice ca să îi fie bine? Ce mamă nu își sacrifică somnul pentru a veghea la căpătâiul puiului bolnav? Ne-am da inima din piept de bunăvoie doar ca să îi știm fericiți. Și totuși… se întâmplă uneori să condiționăm atenția și gesturile tandre în funcție de lucruri exterioare (cât a mâncat, cât a dormit, dacă a fost cuminte, dacă …etc.)

Toți ne iubim copiii, dar câți dintre noi îi iubesc necondiționat?!  a fost laitmotivul întregii cărți scrisă de Parinoush Saniee – Tatăl celuilalt copil.

O carte emoționantă care problematizează relația părinte-copil dintr-un unghi foarte delicat- acela în care copilul pare să aibă o problemă (în cazul de față are  vreo 4 ani și încă nu vorbește).

tatal celuilalt copil

Mi-a plăcut foarte mult acest volum- ezit în a-l numi roman pentru că așa cum declara însăși autoarea,  s-a vrut  a fi mai degrabă o carte despre educație. Povestea începe cu finalul- o întrebare referitoare la persoana din poză este factorul declanșator care îi provoacă eroul principal o serie lungă de rememorări ale copilăriei timpurii.

Shahab este un băiețel de aproape 4 ani,  copilul mijlociu al unei familii iraniene din Teheran. Spre îngrijorarea părinților săi, acesta nu vorbește deloc și de aici pornesc o mulțime de întâmplări.

Povestea este narată la persoana I din perspectiva eroului, însă pe alocuri sunt inserate și capitole în care aflăm viziunea mamei  și care întregesc tabloul  unor evenimente.

M-a impresionat profund cum o singură trăsătură- muțenia a influențat atât de mult modul în care ceilalți membri ai familiei l-au tratat pe Shahab. Dacă mama îl ocrotea cu orice preț, fiind mereu de partea lui, tatăl se simțea atins în orgoliu de posibilitatea de a avea un fiu cu o dizabilitate ( după un timp, părinții suspectează și că ar avea o formă de retard mental). Apariția bunicii materne este cheia dezlegării problemelor, însă efectele lor se resimt chiar și după mulți ani.

Nu o să vă povestesc întregul volum, se citește ușor și merită să îl parcurgeți în întregime.  O să las aici doar cele mai importante concluzii pe care le-am extras eu :

Chiar și când sunt foarte mici, copii chiar dacă nu înțeleg  rațional tot ceea ce li se întâmplă, au o capacitate de a simți extraordinară.

Fie că vorbim tonul vocii, îmbrățișările, gesturile tandre sau dimpotrivă, lipsa lor- ei le resimt extrem de acut.

Atmosfera din familie este esențială pentru a crește copii fericiți.

În carte, se povestește despre tensiunea pe care o resimțeai și în aer și cum asta îi afectează pe cei din jur- părinții se închid în ei, iar copiii ajung să se resemneze că acesta este..normalul familiei lor.

Blazarea, copleșirea în fața greutăților, intrarea într-o rutină mecanică, fără nicio bucurie- ne stoarce de energie.

Ne facem nefericiți, mult mai puțin disponibili la nevoile altora (Ioana alias Prințesa urbană explică foarte bine ideea în acest articol )

 

Când suntem singuri împotriva tuturor prea mult timp, ajungem să ne prăbușim și să cedăm presiunilor exterioare.

Mama lui Shahab este exemplul perfect în acest sens- la început își susține copilul până în pânzele albe, apoi încet-încet ajunge și ea să cadă pradă îndoielii și să îi creadă pe cei din jur.

Traumele din copilărie lasă urme pentru întreaga viață și sunt foarte greu de vindecat.

Ultima parte a cărții în care eroul ajuns la maturitate povestește despre cum încă îl urmăresc fantomele trecutului, despre cât de greu îi este și în prezent să treacă peste acele scheme atât de adânc înrădăcinate în ființa lui (că e prost și nu are nimic inteligent de spus).

Dragostea necondiționată este cel mai important lucru pe i-l poți oferi propriului copil.

Adică să îl iubim  (și să i-o arătăm) chiar și atunci când ne e greu să facem asta : și atunci când face mizerie, și atunci când urlă de răsună tot blocul, și atunci când face un tantrum în mijlocul străzii, și atunci când face pipi pe ei după ce tocmai l-am schimbat.  (Simt nevoia să subliniez că iubirea necondiționată nu e deloc același lucru cu permisivitatea excesivă- adică nu militez pentru libertate fără limite ci pentru blândețe, empatie și gestionarea emoțiilor).

Grijile, munca excesivă pentru întreținerea familiei, plânsul de milă nu sunt o formă a iubirii.

La un moment dat, mama lui Shahab îi spune bunicii că de fapt ei, părinții, îl iubesc mult pe băiat însă aceasta îi atrage atenția că manifestarea lor exterioară nu arată deloc asta.

Blamarea copiilor pentru nefericirea noastră este o capcană extrem de perfidă, care macină în timp relația părinte-copil.

De aceea, trebuie să căutăm adânc în noi motivele nefericirii și ale frustrării și să ne asumăm consecințele propriilor decizii.

Cei mai buni maeștri ai iubirii necondiționate de la care putem învăța zilnic sunt chiar copii noștri.

Ei nu ne vor nici perfecți, nici după standardele impuse de rude sau societate, nici mai frumoși, nici mai deștepți. Ei ne iubesc doar pentru că SUNTEM părinții lor. Și sunt gata să ne ierte de câte ori greșim și ne recunoaștem vina. Pentru că nu îi interesează, cine are dreptate, ci doar să le fim alături.

Vă recomand să citiți tatăl celuilalt copil- chiar dacă din punct de vedere psiho-emoțional nu este deloc o lectură ușoară. S-ar putea să vă treacă printr-un întreg carusel de trăiri și sentimente și chiar să vă stoarcă lacrimi și oftaturi. Însă cred că e o lectură mai mult decât necesară oricărui părinte din zilele noastre deoarece viața tot mai agitată pe care o ducem ne face, uneori să uităm chiar ce e mai important. Și anume, faptul că orice copil are nevoie în primul rând de noi ca părinți, de prezența și dragostea noastră mai mult decât orice altceva.

Așadar, poate nu ar strica să ne punem mai des întrebarea din titlu și să ne străduim ca răspunsul să fie afirmativ în cea mai mare parte a timpului. Pentru că dragostea necondiționată este cel de preț lucru pe care îl putem oferi copiilor noștri!

Photo titlu by Liv Bruce on Unsplash

Dacă v-a plăcut articolul, vă invit să dați like paginii de Facebook a Unicornului Albastru, pentru a fi la curent cu toate noutățile.

Lasă un mesaj :)

Social media & sharing icons powered by UltimatelySocial
%d bloggers like this: